Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘viata’

 

 

 

Astãzi oamenii au petrecut, s-au plimbat, s-au relaxat, au dansat au cântat, au bãut , unii au şi muncit , unii s-au şi revoltat, protestat, au plâns. A fost  loc pentru fiecare stare, îmi venea a crede în libertatea totalã. E ca o poveste continua, firul naraţiunii având suişuri şi coborâşuri, cu schimbãri bruşte de stãri: de la stãri de euforie la stãri de consolare sau reflecţie.

Sã o luãm de la capãt. Dupã o sãptãmânã ploiasã, credeam cã o nouã sãptãmânã nu va aduce nimic nou.  Se presupunea a fi o zi obişnuitã de duminicã. Dupã o turã scurtã prin naturã, asta a fost aşa ca un intro pentru ceea ce va urma, m-am aventurat spontan într-o plimbare prin oraş. Am indrãznit sa merg mai departe, nu am ştiut în ce mã bag. Stiam cã  sunt sãrbãtorile oraşului dar concomitent pe o strada paralelã a fost şi festivalul berii, iar când am ajuns în districtul evreiesc mare sãrbãtoare era şi acolo. Accesul la aceastã sãrbãtoare nu se putea face decât dacã treceai printr-un control destul de amãnunţit. Cui nu i-a convenit aceste reguli nu avea de ales decât sã evite zona petrecerii. Era pãcat sã ratezi aşa ceva. Ȋn primul rând muzicã tradiţionala live, mâncare tradiţionala şi o atmosferã de petrecere şi de veselie greu de descris. Pentru câteva momente am putut sã gust un pic din cultura evreiascã autenticã.

N-am rãmas pâna la sfârşitul petrecerii, am plecat mai departe, iniţial spre casã, dar au mai urmat câteva surprinze.  Sirienii au ţinut proteste anti-guvernamentale, imediat alãturi şi kurzii i-au susţinut. Starea care domina printre aceşti oameni era de revolta, de durere şi de furie.

Lumea a fost într-o continuã mişcare, si aşa de colorata astãzi, parcã mai mult ca niciodatã. Pe centru atenţia trecãtorilor era opritã de un violonist. A reuşit sa opreascã oamenii din fuga lor fãcându-i sã-i asculte durerea. Un maestru! Şi nu a fost singurul: astãzi genurile de muzicã au variat: muzicã clasicã, rock, tradiţionalã, instrumentalã, depinde de starea ta si de ce chef aveai sã asculţi în tu  momentul respectiv. Şi dacã-i live si starea mea fost la fel de alive.

Utlima oprire a fost în faţa operei unde se difuza pe un ecran imens o piesã de balet. Am savurat în aer liber şi aceastã porţie de cultura. La finalul zilei trag linie: bani cheltuiţi 2,20 Euro; efort depus: minim, lucruri noi: o mulţime!  Asta se numeşte o zi împlinitã!

Read Full Post »

Vorbe  înţelepte spuse cu calm de cineva în momentul când eu cu mintea mea o iau  razna. De mult ori sunt mult prea nerãdbãtoare. Palnuri evit sã mai  îmi fac cã numa cu gându la ele mi-s. Sã visez prea mãreţ nu prea mai îndrãznesc pentru cã m-am sãturat sã aştept momentul potrivit sã se întâmple ceea ce mi-am dorit/propus.

Când îmi propun ceva am tendinţa sã accelerez lucrurile într-un mod absurd, parcã îmi ard tãlpile de nerãbdare, aş schimba cursul naturii numa sã ajung la rezultatul dorit. Iuţeala aceasta cred cã e o dovadã de imaturitate, pentru cã aduce şi multã nemulţumire . Şi ca dezamãgirile sã fie evitate preiau învãţãtura: ”Toate la timpu lor”. Dar dacã ele nu o sã mai aibe timp, dacã eu o sã mã plictisesc, o sã-mi pierd entuziasmul? Ce se intâmplã cu planurile, visele, se mai îndeplinesc chiar dacã eu nu le mai acord atenţie, mai sunt ele valabile? Poate da şi trec neobservate.

Când fac o analizã mai amplã a vieţii mele, mã gândesc cã nu îi chiar aşa rãu, practic mi-am dorit mult ceea ce fac, deşi când intru în detalii nu mai aratã lucrurile la fel de satisfãcãtor. Per total reuşesc ceea ce îmi doresc şi sunt surpinsã când stau la pândã şi reusesc sã prind ”momentul”.  Şi ştiu cã toate  se întâmplã atunci când trebuie, dar parcã aş vrea sã plutesc în visare.

Read Full Post »